Linkuri utile  

   

   Federatia Romana de Sah                World Chess Federation  

   ChessBase                                Foisor Chess                

    YoungChess                SAH cu Ceausescu                

                Sah-Mat Info                                     Clubul Regilor        

                   Sah Junior                                   RoChess        

              Florin Voiculescu       

1.   "DE CE SCRII PE

 "PAGINA MEA de FACEBOOK"" ?

               SEMIDÓCT, -Ă, semidocți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care are cunoștințe

                              puține și superficiale (dar se crede cult); (om) puțin instruit.

        Nu este deranjant cand cineva nu cunoaste niste lucruri. Este firesc ca

        fiecare dintre noi sa nu avem habar de diverse aspecte din domenii care

        nu ne-au interesat sau nu le-am studiat in mod deosebit.Deranjant si de-a

        dreptul stupid este cand afirmi cu maxima convingere un lucru fals, la

        care nu te pricepi si in plus avand o  atitudine rautacioasa fata de cel

        caruia i te adresezi. Acesta este genul  semidoctului.

        In ultima vreme, cand datorita lungirii programului din fata calculatoru-

        -lui, am folosit mai intens  facebook-ul, am avut atat personal , cat si am

        asistat la reprosul unor indivizi cu un statut intelectual aparent ridicat,

       catre altii , la remarca absolut stupida :"Ce cauti (scrii) pe pagina mea de

        facebook ?", sau mai grobianul " Iti interzic sa mai scrii pe pagina mea de

         facebook !".

        Aceste remarci denota stadiul de semidocti ai persoanelor respective,

        indiferent ce hartii de inalte studii, functii sau titluri ar flutura emfatic.

        Nimeni nu poate avea pretentia de a le sti pe toate, dar cand ataci pe

        cineva in afara de a o face justificat, documenteaza-te daca ai dreptul si

        daca nu cumva tu esti singurul vinovat de situatie.

         Dar sa-i lamuresc practic pe semidocti cum stau lucrurile :

         Facebook este cea mai mare rețea de socializare din lume. Este ca și cum

         fiecare om ar avea un profil personal, o pagină de internet despre el , în

         care scrie – cum îl cheamă, când s-a născut, unde trăiește, unde lucrează

         și ce face. Este un „buletin online” în care utilizatorii pot trece tot ce vor

         ei, un fel de CV online care conține multe date despre tine si poze.

         Acel "profil personal" este al tau si nimeni nu are acces la datele tale

         personale ( in afara de tine si...cine "trebuie"). Dar fiind o  retea, toate

         articolele postate sau distribuite de tine ajung la cei carora le-ai acceptat

         "prietenia" (cei din reteaua ta) si prin ricoseu, la "prietenii" acestora,

         daca "prietenii tai" au redistribuit postarea ta. Asa ca trebuie sa fii

         zapauc sa le reprosezi celor ce nu sunt in reteaua ta ca ti-au intrat pe

         "pagina ta de facebook", cand ei de fapt au accesat reteaua lor. Eventual

         poti sa-ti avertizezi "prietenii" sa nu-ti mai distribuie postarea, sau

         mai imbecil, sa le impui sa-si scoata din retea persoanele pe care nu le

         agreezi tu . Dreptul la opinii, la exprimare il avem cu totii in mod egal,

         daca nu depasim limitele unui limbaj civilizat . Daca ai depasit linia

         rosie, sa nu te astepti ca celalalt sa te sarute pe frunte.

         Posibilitatile de blocare a persoanelor nedorite sunt multiple si sunt la

         dispozitia fiecaruia, iar stupiditatea cu "Ce cauti (scrii) pe pagina mea de

         facebook ?" , nu reflecta decat nivelul intelectual scazut al celui ce o

        debiteaza. Cand ai facut o postare si nu ai trecut anume cine sa aiba acces

        la ea si aceasta este destinata catre "prieteni" sau "public", deja nu-ti mai

        apartine, este a celor din retea si a celor din retelele in care "prietenii" tai

        au distribuit-o.

        Sa freci de atata timp facebook-ul si sa nu fi inteles atata lucru, este o

        dovada clara ca preaplinul propriei persoane depaseste de multe ori

        crunta realitate.